Pentru ca despăgubirea să fie acordată de asigurator, este important, în primul rând, să se cunoască cine este acesta, adică pe cine notificăm și, de cele mai multe ori, pe cine introducem în cauză ( în penal) sau chemăm în judecată ( în cauzele civile).
Regula este că asiguratorul de răspundere civilă auto obligatorie al celui vinovat de producerea accidentului răspunde pentru prejudiciile materiale și morale produse.
În situațiile de culpă comună a celor implicați în producerea accidentului, asiguratorul fiecăruia dintre cei vinovați răspunde, potrivit procentelor de culpă stabilite prin Expertiza tehnică auto privind cauzele și dinamica producerii accidentului.
În situațiile în care autorul accidentului este conducătorul unui autovehicul asigurat în străinătate, răspunderea revine acelei firme de asigurări, care va avea ca mandatar fie o companie din România, fie Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România – toți aceștia răspund în baza Regulamentului Carte Verde.
În situația în care autorul accidentului nu este cunoscut sau dacă acesta, deși cunoscut, nu avea pentru autovehiculul implicat în accident o poliță RCA valabilă, despăgubirile vor fi acordate de B.A.A.R- Direcția de Protecție a Victimelor Străzii. Acesta, ulterior, se va regresa împotriva celui vinovat de producerea accidentului, pentru recuperarea prejudiciului plătit. Reiese de aici nu numai obligativitatea, dar și necesitatea pentru orice persoană responsabilă – pentru el, pentru familia sa, pentru cei din jur – de a avea în permanență o poliță RCA valabilă pentru autoturismul său, chiar și în situația în care nu îl folosește în mod curent, dar, spre exemplu, îl are parcat în fața locuinței sale.
Odată primul lucru important stabilit, este important de știut că, pentru daunele materiale, cel prejudiciat trebuie să pună de-o parte, încă de la început – cu ajutorul celor ce-l sprijină – dovezi privind toate cheltuielile efectuate, toate eventualele împrumuturi primite, orice cheltuială ce poate fi evaluată în sume de bani trebuie dovedită și evidențiată, pentru a putea fi solicitată și recuperată.
Desigur că, la momentul respectiv, principala grijă a victimei trebuie să privească problemele sale medicale, sănătatea sa iar după stabilizare va urma drumul recuperării. Legislația garantează dreptul victimei de a fi despăgubită pentru orice cheltuială efectuată cu privire la sănătatea sa, legată de accidental respectiv – nicio astfel de cheltuială, oricât de mare ar fi, nu poate fi refuzată de asigurator, în limitele răspunderii sale.
Pentru daunele morale se impune ca, urmare analizei documentației medicale, a consultării specialiștilor din domeniile de referință (medici, psihologi, specialiști în medicina muncii ș.a.m.d.), să se analizeze toate aspectele vieții victimei ce au fost afectate urmare producerii evenimentului. Aceste aspecte vor fi tratate în mod mai detaliat într-un articol viitor, însă trebuie să rețineți că viața victimei trebuie analizată sub toate aspectele ei și pe toată perioada în care efectele accidentului se vor resimți de aceasta, nu numai de la data accidentului și până la data la care rănile fizice s-au închis, ci până la data la care aceste răni s-au vindecat complet și la care rănile psihice – trauma – s-a estompat până la un nivel pe care psihologii îl apreciază a fi apărut vindecarea completă. Acest moment este, din păcate, cu atât mai îndepărtat, cu cât rănile sunt mai grave, sunt mai complexe, sunt resimțite mai profund de victimă sau o influențează pe aceasta în viața sa de zi-cu-zi. Uneori nu putem vorbi niciodată de vindecare completă, iar în cazurile pierderii premature a unei persoane apropiate sau a unor vătămări corporale care, în medie, trec de pragul a 40 de zile de îngrijiri medicale, trauma nu dispare niciodată.